Cânepa este una din cele mai vechi şi importante plante textile cultivate. Multiplele sale întrebuinţări au generat numeroase credinţe şi obiceiuri în legătură cu cultivarea ei şi cu prelucrarea fibrelor, materie primă de bază pentru confecţionarea pieselor de îmbrăcăminte şi a variatelor textile de casă.
Seminţele bogate în ulei ale cânepii au avut un rol foarte însemnat în alimentaţie, înainte de răspândirea în culturi a plantelor oleaginoase de origine americană, se foloseau uleiul și făina obţinute prin pisarea manuală a seminţelor.
Cu laptele din seminţe fierte şi făcute, prin pisare, ca smântâna, se legau rănile. Seminţele se foloseau în diferite amestecuri, la vindecarea eczemelor la copii: se pisau, până ce se făceau ca laptele, se amestecau apoi cu untură nesărată şi cu coajă de bostan arsă, iar cu alifia obţinută se ungeau bubele.


Tot sub formă de alifie, se amestecau cu smântână boabe de fasole albă, arse în foc, sămânţă de cânepă şi mentă bine uscată, în cantități egale, pisate împreună în prealabil.
Contra durerilor de urechi, se ţinea urechea pe o oală nouă, în care se puneau cărbuni aprinşi şi sămânţă de cânepă. Cu seminţele se mai afumau contra durerilor de cap.
Pentru hemoroizi se fierbea puzderia de la meliţă şi se bea câte un pahar pe zi sau se foloseau sub formă de băi de șezut.
Decoctul concentrat al plantei, amestecat cu unt, se folosea la tăieturi, ca şi scrumul din cârpă de cânepă arsă, amestecat cu grăsime nesărată.
Legăturile din cânepă fiartă, cu sare arsă. se foloseau contra reumatismului. Cu decoctul de cânepă, în amestec cu alte plante, cu ceapă pisată şi câteva ouă, se făceau legături pentru tratmantul herniei.
Sămânţă de cânepă se folosea şi contra bolilor de stomac: se punea legătură de usturoi, pisat cu 2 mâini de cânepă făcută „julfă” şi amestecată cu ceapă. Julfă de sămânţă de cânepă. amestecată cu lapte, se bea pentru a opri vărsăturile sau contra otrăvurilor. Decoctul din pâzderie de cânepă se bea contra limbricilor. Sămânţă fiartă cu balegă de cal se dădea în aprindere de plămâni. Contra tusei, se folosea şi pâzdeiria de cânepă, fiartă în vin alb. Contra tuberculozei se lua sămânţă. se alegea, se spăla bine şi se punea la foc să fiarbă, până dădea colţi, apoi se turna într-o căldare, se fierbea în continuare şi zeama ce rămânea se dădea bolnavului, de 3 ori pe zi, dimineaţa, la amiazi şi seara, înainte de mâncare.
Decoctul seminţelor se mai folosea contra bolilor venerice şi scurgerilor la femei. Scrumul din petec de cânepă, trecut prin sită se lua contra hemoragiilor. În Munţii Apuseni, femeile beau, după naştere, câte o ceaşcă de ceai din sămânţă de cânepă, ca să le aline durerile.
În unele zone, se fierbea cânepă verde în apa cu care se spălau femeile pe cap. Unele furau cânepă din ogor şi frunze de nuc de la altă casă şi cu acestea îşi pregăteau apa de spălat.
Cânepa a avut variate întrebuinţări şi la animale. Sămânţă de cânepă se dădea contra pestei porcine. Cailor bolnavi de tuberculoză li se dădea sămânţă prăjită, amestecată cu untdelemn şi miere. La oi, contra gălbezei, se lua pleavă de cânepă, se usca bine, apoi se închideau animalele într-un grajd cald şi se afumau cu ea, ca să strănute, să dea toată boala afară . În Banat, se fierbeau „mucuri” de cânepă (vârfuri florale) şi zeama se dădea de băut oilor gălbejite.
Încă din ciclul sărbătorilor de iarnă, ca şi în cazul grâului, preocupările pentru o recoltă cât mai bogată au dus la apariţia diferitelor credinţe şi obiceiuri în legătură cu cânepa. Mai numeroase erau primăvara, la semănat şi în ciclul sărbătorilor din acest anotimp, când, în practici diferite, se exprimau dorinţele în legătură cu dezvoltarea plantei şi calitatea fibrelor: să n-o mănânce
păsările, să crească subţire şi înaltă, să aibă fibre moi etc.
În rânduielile casnice tradiţionale, în care prelucrarea fibrelor textile a fost a doua ca importanţă după pregătirea hranei, au apărut de asemenea numeroase credinţe şi obiceiuri, restricţii. Prelucrarea cânepii trebuia să nu se prelungească în perioada destinată celei de a doua categorii de fibre, a celor de lână, care începea primăvara, când se tundeau oile. Se spunea că planta cu fibrele ei ar fi fost lăsată „pentru femeie ea s-o lucreze şi vai de femeia care nu se supunea datoriei sale şi cumpăra pânză din târg, gândindu-se că nu se necăjeşte pe acea lume. De aceea, cea care n-a lucrat pânza în viaţă, măcar la moarte să se îmbrace cu o cămaşă de fuior, şi tot îi va fi mai uşor, când va merge în acea lume”.
Pentru ca mortul să nu se facă strigoi, se afuma sicriul cu câlţi de cânepă. Dacă cineva murea într-o zi de marţi, ca să nu se facă strigoi, pe mormânt era împrăştiată cânepă, într-o zi de joi. Mormântul era înconjurat de trei ori cu un cuţit de plug sau cu un briceag, care era atârnat apoi de cruce. Se aprinde o lumânare ce arsese în timpul nopţii, se înconjura mormântul mergând în sens invers apoi se aprinde cânepa şi se descântă.
Din seminţele de cânepă fierte, pisate şi strecurate se obţinea o pastă, numită laptele boului sau julfă, ce se împărţea vecinilor pentru pomenirea morţilor.
Cânepa se foloseşte în practicile oraculare care se făceau în noaptea de Sf. Andrei sau de Anul Nou. Fetele işi puteau afla ursitul dacă luau un pumn de seminţe de cânepă, fără a fi văzute de nimeni şi înainte de răsăritul soarelui, pe care le purtau întreaga zi, ascunse într-un colţ al cămăşii. Seara erau îngropate şi grăpate cu cămaşa, rostindu-se şi o formulă care trebuia să atragă ursitul.
De Sfântul Vasile sau de Bobotează, fuiorul de la icoană era se lua o parte care de îndoia în trei şi din care se făcea feştilă pentru o lumânare. La sfârşitul zilei, în care se ţinea post se aprindea lumânarea, se făcea cruce şi se băteau mătănii, apoi lumânarea era stinsă şi se punea sub cap, ca să se viseze ursitul.

 

Metamorfozele sacrului. Dicţionar de mitologie populară, Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
Enciclopedie de etnobotanică românească, Valer Butură, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.

Sursa: Tezaur Românesc 

https://www.highacid.com/wp-content/uploads/2013/10/romainacannabis-494x266.jpghttps://www.highacid.com/wp-content/uploads/2013/10/romainacannabis-188x188.jpgKos MosCanepa medicinalaCultura verdeDe la lumeIndustrie inepuizabilaTotul despre canepaCanepa medicinala,cercetare canabis,medicinal,ulei de canepa,vindecareCânepa este una din cele mai vechi şi importante plante textile cultivate. Multiplele sale întrebuinţări au generat numeroase credinţe şi obiceiuri în legătură cu cultivarea ei şi cu prelucrarea fibrelor, materie primă de bază pentru confecţionarea pieselor de îmbrăcăminte şi a variatelor textile de casă. Seminţele bogate în ulei ale...Totul despre canepa si intrebuintarile ei in nutritie, constructie, medicina si nu numai